Hartă - Marele Sfinx de la Giza (Sphinx)

Marele Sfinx de la Giza este o statuie gigantică din calcar, înfățisând un leu cu cap de om. Statuia face parte din ansamblul monumentelor de pe platoul Giza, fiind situat la vest de fluviul Nil. Chipul sfinxului este considerat a-l reprezenta pe faraonul Khafra. Monumentul măsoară 73 de metri în lungime, 20 de metri în înălțime și 19 metri în lățime.

Pe Sfinx nu există nicio inscripție care să reprezinte anul construirii. Unii egiptologi cred că a fost construit de către faraonul Khafra, având înfățișarea acestuia, dar. Ultimele teorii spun că Sfinxul a fost construit în timpul celei de a IV-a Dinastii de către Khafra (Khaf-Ra, Chefren, Kefren), în anul 2500 î.Hr., după construcția piramidei acestuia. Numele de Sfinx vine de la cuvântul grecesc sfingo care înseamnă „a strangula” și grecii l-au folosit pentru prima dată numind o creatură fabuloasă care avea capul unei fete, corpul unui leu și aripi de pasăre care își strangula victimele. Sfincșii au fie cap de berbec și corp de leu, cap de uliu și corp de leu sau capul unui rege sau zeu și corp de leu. „Marele Sfinx” de pe platoul de la Gizeh este o creatură care are capul unui rege (al lui Khaf-Ra, se crede) sau zeu și corp de leu. Ultima dintre teoriile referitoare la construirea Sfinx-ului este că acesta a fost construit de către regele Khaf-Ra (2558 - 2532 î,Hr.), regele celei de a IV-a dinastii. Khaf-Ra a fost unul dintre fiii lui Khufu (Cheops). Sfinxul se aliniază cu piramida lui Khafra la capătul drumului pietruit și se crede că ar fi fost construit pentru a păzi piramida faraonului. A fost de multe ori îngropat de nisipuri și se spune că, în jurul anului 1400 î.Hr. regele Thutmose III, pe vremea când era încă prinț, a mers la vânătoare și obosit, a adormit la umbra Sfinxului. Dormind, a visat că Sfinxul i-a vorbit și i-a cerut să-l dezgroape de sub nisipuri, ceea ce regele Thutmose a făcut și a și restaurat această construcție.

Un geolog, dr.Robert Schoch, a analizat formele de eroziune ale Sfinxului și a ajuns la. În baza posibilității climatologilor de a calcula exact perioadele ploioase din trecut s-a ajuns la noi concluzii privind datarea Sfinxului. Se pare că roca ce alcătuiește celebra construcție a fost expusă eroziunii între 7000-5000 î.Hr., perioadă ce corespunde unor perioade ploioase din istoria Egiptului, ceea ce face Sfinxul mult mai bătrân decât afirmă majoritatea egiptologilor. (Lynn Picknet & Clive Prince, Conspirația Stargate p. 58)